Leustean uscat

Leuşteanul este foarte aromat, cu miros pătrunzător, oarecum asemănător cu ţelina, dar mult mai puternic, cu o uşoara nuanţă de frunze de schinduf. Gustul este caracteristic, plăcut, amărui. În tradiţia culinară românească şi italiană principala întrebuinţare a frunzelor de leuştean este la prepararea borşurilor, supelor, ciorbelor de vită şi pui, mai ales în cele care conţin cartofi, fasole, mazăre şi linte. În bucătăria germană acestea pot fi folosite pentru condimentarea fripturii de porc şi vită sau în mâncăruri de cartofi. Frunzele sunt folosite frecvent pentru a da aromă preparatelor la care se adaugă ardei iute. De asemenea, sunt utilizate la condimentarea plăcintelor cu carne, a legumelor fripte, a peştelui şi a fructelor de mare, pentru aromatizarea biscuiţilor, a pâinii, şi untului.