Vitraliile reprezinta structuri decorative alcatuite din parti de sticla colorata, pozitionate simetric sau asimetric prinse prin tije metalice desupra usilor sau a geamurilor. Istoria vitraliilor peste precedata de descoperirea sticlei si in trecut era vazuta drept o forma mistica asociata cu marile edificii bisericesti. Primii artisti care s-au dedicat acestei arte s-au inspirat din dezvoltarea mozaicului în Evul Mediu. Producerea de bucati relativ medii ca si dimensiune, de sticla colorata si utilizarea plumbului pentru ramele care prind componentele de sticla pe ferestre este o parte din tehnica de constructie. Tehnica vitraliilor a ajuns sa fie vazuta ca o pasiune, iar prin aparitia noilor tehnologii a condus la o „epoca de aur a sticlei”. Fiind impunatoare si cu o prestanta deosebita vitraliile au decorat bisericile si catedralele din cele mai vechi timpuri.
Chiar si in zilele noastre tehnica vitraliilor mai este pastrata, casele noi construite fiind superb decorate cu diverse panouri din sticla. In interior, acestea sunt completate de intrari din sticla frumos picata, ferestre cu vitralii clasice sau inspirate din diverse peisaje. Noii artiștii creeaza o combinatie de culori, forme si stiluri unice pe pereti, mese, tavane si mai ales ferestre, iar aparitia de materiale si tehnici noi usureaza mult munca acestora.
Au aparut si diverse imitații de vitralii care sunt utilizate pentru un plus de originalitate: autocolantul cu diverse imprimeuri de peisaje sau personaje, care asigura o anumita transparenta a ferestrelor in spatii diferite. Materialele folosite la ora actuala sunt diferite, incepand de la sticla, materiale de plastic transparent, opace sau semitransparente.
Tehnicile utilizate pentru formarea vitraliilor au fost inspirate din secolul XIX si sunt diverse:
- Tehnica plumbului topit este una des utilizata si consta in folosirea unui ansamblu preincalzit si a plumbului topit. Bucatelele de sticla prelucrate dupa un model clar stabilit se pun cu o anumita distanta intre ele pe o portiune de nisip, apoi plumbul topit asambleaza cioburile de sticla, iar dupa finisare aspectul va fi placut si uniform.
Acesta tenhica este utilizata si in cazul lucrarilor de restaurare a picturilor intalnite mai ales in cadrul bisericilor, dar ea prezinta totusi dezavantajul toxicitatii vaporilor de plumb topit.
- Tehnica plumbului in profile sau a profilelor matalice din plumb se axeaza pe anumite sine din metal de diferite forme si lungimi prin intermediul carora se alatura doua bucati de sticla. Apoi aceste profiluri se lipesc sau sudeaza cu un aliaj special. Pentru un aspect mai de efect si stralucitor al lucrarii se executa aceasta procesura pe ambele parti ale vitraliului.
- Tehnica cuprului se bazeaza pe cioburile de sticla taiate si slefuite dupa un model standard. De acesta data nu reiese un aspect uniform, cioburile de sticla neavand un profil metalic prestabilit.
Din punct de vedere estetic, vitraliile sau imitatiile de autocolant utilizate raman niste elemente decorative atargatoare si complexe care se incadreaza intr-un tablou unic.
Mai multe detalii gasiti pe www.securitinternational.ro.
