Rosmarinus officinalis
Ingrediente:
Ulei esential de rozmarin (Rosmarinus officinalis), care contine: borneol, acetat de bornil, camfor, cineol, cariofilen, camfen, pinen.
Dupa lavanda, rozmarinul este probabil cea mai importanta planta din familia Labiatae folosita in aromaterapie.
Rozmarinul este un arbust care creste in toata Europa, dar se simte ca acasa in zonele de litoral mediteranean. Aceasta se vede si in numele sau care provine din doua cuvinte latine: ros marinus care inseamna roua marii.
Legenda spune ca florile de rozmarin erau albe, dar au devenit albastre atunci cand Fecioara Maria si-a agatat mantia intr-o tufa de rozmarin pe cand Sfanta Familie facea un popas in timpul fugii spre Egipt.
Rozmarinul era folosit din Antichitate ca planta medicinala, rituala si condimentara. In Grecia antica oamenii simpli din popor nu aveau acces la tamaia extrem de scumpa si atunci ardeau pe altarele zeilor crengute de rozmarin.
Romanii de asemenea il considerau planta sacra, iar urme de rozmarin s-au gasit si in mormintele faraonilor din Egipt. Practica arderii de crengute de rozmarin pentru purificarea aerului in spitalele din Franta s-a mentinut pana in secolul XX.
Nu se va sti niciodata cu adevarat daca la inceputul utilizarii sale in arta culinara a fost apreciat pentru gustul sau deosebit sau pentru faptul ca avea capacitatea de a pastra mancarea proaspata timp de mai multe zile pe vreme caniculara acum 2000 de ani, cand nu existau frigiderele.