Fructoza

Fructoza este un monoglucid cu structura cetozica, solubila in apa si aproape de doua ori mai dulce decat glucoza. Aceasta hexoza nu are carcter reducator si roteste lumina polarizata spre stanga. De la aceasta proprietate levogira ii deriva denumirea sinonima de levuloza. Fructoza se gaseste libera in natura sau intra in componenta unor glucide cu mai multe molecule (zaharoza, inulina). in stare libera se afla in forma furanozica (cu 5 atomi in inel), iar in combinatii se gaseste in forma piranozica (cu 6 atomi in ciclu). Fructoza predomina in fructele dulci si in miere. In unele fructe (mere, pere, cirese, coacaze negre) continutul de fructoza il depaseste pe cel de glucoza. In organismul uman fructoza trece greu in stare de glucoza iar metabolizarea ei este mai inceata. Datorita acestui motiv precum si ca o consecinta a gustului foarte dulce (necesita o cantitate mai mica) se poate utiliza ca sursa naturala de "dulce" si de catre diabetici (cu prudenta). Fructoza este singura glucida care se metabolizeaza pasiv (nu are nevoie de insulina), fara fosforilare prealabila. Considerata pana nu demult cea mai asimlabila si mai sanatoasa glucida, fructoza si-a dovedit si anumite neajunsuri. Desi prin functia cetonica initeaza arderea grasimilor, in acelasi timp stimuleaza asimilarea si sinteza unor lipide, dintre care cele mai de temut sunt trigliceridele.Levuloza naturala din fructe prezinta efecte hipertriglicerilemiante nesemnificative, insa fructoza din solutii (sucuri industriale, produse lactate indulcite, inghetata, etc.), precum si cea din miere poate fi daunatoare acolo unde se semnaleaza tendinte crescatoare ale nivelului trigliceridelor si chiar a colesterolului. Nevoile organismului in fructoza sunt mai ridicate la barbati, deoarece acesta cetohexoza are un important rol in spermatogeneza. Deoarece intretine metabolismul anaerob, se recomanda introducerea unei cantitati sporite de levuloza personelor care depun eforturi musculare sustinute si de scurta durata.